Prima pedala in New York

Fusei azi o tura cu bicla prin oras. Prin Manhattan mai exact. Nestiind incotro sa o apuc m-am luat dupa alti 2 biciclisti pe care i-am vazut pe strada. Nu vreau sa o lungesc aiurea sau cu plangerile de rigoare:d asa ca atat am de spus: biciclistii astia de pe aici cand merg cu bicla pe strazi nu au mama, nu au tata, nu au rosu la semafor, nu au pietoni pe trecere nimic. Ei merg orice ar fi, nu se opresc, trec pe rosu, printre masini, printre pietonii care trec pe trecere.
Pe cei doi dupa care m-am luat i-am pierdut cand am scos aparatul sa ii filmez si m-am incurcat in aparat si frana si era cam inghesuiala. a trebuit sa ma opresc.

Proverb american

Mi s-a parut cel putin interesant, foarte adevarat si m-am mirat ca nu avem unul asemanator romanesc(avem?).

Deci proverbul, pe care l-am aflat de la Magduta, suna asa:

Familiarity breeds contempt . Tradus in romaneste ar veni ceva de genul ca familiaritatea naste dispret. nu comentez mai mult ca ma enervez iar:)

pentru cei absenti

m-am trezit astazi dimineata cu un “ohrwurm” de la un spot tv. am incercat cateva minute sa gasesc in minte cateva fragmente din text, dar nu mi-a reusit.

asa ca m-am pus in fata televizorului asteptand sa vina reclama. am innebunit telecomanda si nimic. pana la urma m-am plictisit si mi-am gasit altceva de facut. dar pe 3, cand ma uitam la Scrubs, a venit si spotul respectiv. am ramas fascinata in fata lui si nu mi-am amintit decat un vers: “i turn my head up to the sky”. in 5 minute am descoperit clipul pe google.

se potriveste tendintei vocilor inocente din ultimele hit-uri de la radio. dar imi place melodia suna dragutz:

Celulele stem in lupta cu scleroderma

Pentru cine nu stie, scleroderma este  o afectiune autoimuna care ataca tesuturile conective ale corpului adica fix acelea care suporta pielea si organele interne ceea ce face ca acestea sa se dezvolte anormal iar stratul lor exterior sa se ingroase.
In cazul lui Amy Daniels  pielea ei a avut cel mai mult de suferit, devenind tare si pierzandu-si elasticitatea. Ce inseamna asta? Ca Amy nu putea sa isi miste capul si mainile in voie, ca a ridica o mana era un chin aproape de nesuportat iar deschisul gurii devenise aproape imposibil. si astfel ajungem la ceea ce va voi povesti azi. In timp ce Amy facea fata din ce in ce mai greu problemelor avute, la Universitatea Feinberg din SUA, un anume dr. Richard Burt dezvolta un studiu experimental pe baza de celule stem. Era o procedura revolutionare pentru anul 2005 insa una inca in stadiu de experiment.
Amy l-a contactat pe dr. Burt si dupa o sedinta de consult si verificare, doctorul a inclus-o in program oferindu-i din nou sansa la o viata normala. Mai intai medicul i-a neutralizat sistemul imunitar folosind chimioterapie si medicatie specializata iar mai apoi el a supus-o unei interventii chirurgicale de introducere in organism a unor celule stem prelevate inainte de chimioterapie.
Ceea ce a urmat poate deveni la fel de usor subiect de film pentru ca micutele celule au intrat in actiune imediat si dupa numai 6 luni de la operatie Amy putea deja sa se miste cu lejeritate beneficiind in acelasi timp de un sistem imunitar sanatos.
Si aceasta nu este nici pe departe singura poveste cu celule stem pe care o stiu. Ideea este insa nu ca celulele stem fac miracole ci ca ele sunt un tratament viabil, serios si demonstrat stiintific pentru foarte multe afectiuni. Mai multe informatii pe http://www.celule-stem.eu/celule-stem/care-este-cea-mai-buna-banca-de-celule-stem.html.

un oras care plange impreuna cu mine

Bucurestiul in aprilie… o experienta unica si suprarealista. Strazi altadata aglomerate si extrem de galagioase ma intampina acum pustii si triste. Ma plimb printr-un oras, care imi pare bolnav si ciuntit in personalitatea lui altadata atat de puternica. Simt mangaierea unei ploi tomnantice, care incearca din rasputeri sa ma alunge in garsoniera singuratica de la etajul I. Nu ma las convinsa. Cu bascutza pe cap si infofolita cu fularul la gat visez la un personaj dintr-o alta existenta. Il simt strangandu-ma de mana si dandu-mi cate un ghiont pentru a imi starni un zambet copilaresc, un zambet, pe care si-l doreste atat de mult. Si nu ezit sa i-l fac cadou pentru a ii ingropa sentimentele contradictorii. Trag adanc din tigara aprinsa cu atata patima si ma gandesc la iubirile efemere, carora le dam o importanta atat de minora si pe care le uitam pana sa ajungem la urmatorul colt de strada.

Fluieratul unui politist nerabdator ma trezeste pentru cateva secunde din visare. Trebuie sa trec strada. Ma opresc la cafeneaua mea preferata din Lipscani, pentru ca nu mai suport ploaia asta greoaie. Un capuccino, un pepsi si un teanc de documente zac pe masa in stil vienez. Dar nu ma pot concentra la lucru acum. Prefer sa imi imaginez cum ar fi fost, daca… Si mi se face un dor nebunesc, incat pun mana pe telefon si dau sa formez un numar. Imi amintesc, insa, la timp, ca nu are nici un sens, ca realitatea e pur si simplu nedreapta. Sorb repede ultimele picaturi de cafea si ies din nou pe strada. Ploaia s-a oprit. Un caine curajos se gudura la picioarele mele. Il mangai usor pe cap si trec mai departe. Se uita nedumerit in urma mea, dar in scurt timp alt trecator ii atrage atentia.

Ajung in Unirii si ma sperie griul peisajului. Asa ca ma afund din nou in ganduri. Si din nou e acelasi „el“ care imi domina visarea. Mi se perinda o multime de imagini prin fata ochilor, imagini dintr-un trecut nu atat de indepartat. Cat de repede se pot schimba lucrurile… si nu am nici o putere de a le tine in loc. Simt din nou durerea disperata a unei iubiri zadarnice, care s-a impamantenit atat de palpabil undeva in partea dreapta a inimii mele.

In drum spre statia de metrou simt cum mi se umezesc obrajii. Probabil ca a inceput din nou sa ploua. Ma uit spre cer si intr-un gol senin vad o bucatica de soare. Nu, nu ploua. Imi sterg fata cu maneca de la pardesiu si realizez ca plang. Ma pierd trista in intunericul gurii de metrou.

Jocurile online bune sau nu?

Cred ca multi dintre noi isi pun intrebarea daca avantajele jocurilor online sunt mai multe sau mai putine decat a jocurilor clasice. Acest articol nu este o opinie avizata este doar o parere personala si prezinta avantajele si dezavantajele acestora din punctul meu de vedere.

Ca sa incep cu partea buna, consider ca jocurile online pot avea o mare influenta benefica in dezvoltarea abilitatilor noastre. Cred ca in primul rand pentru copii, acestea pot fi mult mai atractive, iar informatiile ii pot fi transmise mult mai usor avand atat suport vizual cat si auditiv. Din experiente personala spun ca imi este mult mai usor sa invat cu ajutorul unor programe interactve si cred ca mi-ar fi si mai usor prin joc (pacat ca nu prea exista jocuri educative pentru adulti) decat prin metoda clasica. Un alt plus al jocurilor online este dat de faptul ca sunt un element destresant destul de bun in cazul persoanelor cu probleme. Nimic nu este mai bun cand te simti depasit de probleme decat  cateva ore de jocuri online, care te fac sa uiti de toate si sa mai scapi de tensiune, mai ales ca interactionezi cu persoane din in mediu virtual care nu te cunosc personal. Un alt plus este elementul social, ajutand la interactionarea cu persoane noi si largirea cercului de cunostinte

Dupa cum se vede in paragraful anterior din punctul meu de vedere jocurile online pot avea avataje atat din punct de social cat si educativ, totusi elemente negative exista. In special jocurile violente pot avea efecte negative asupra psihicului, ducand la crearea de persoane violente si cu dezechilibre psihice. Din punct de vedere medical unle jocuri sunt contraindicate persoanelor cu epilepsie deoarece le pot declansa crizie.

In concluzie nu cred ca problema este daca jocurile online sunt bune sau nu ci cat timp ar trebui sa ne petrecem jucandu-ne. Ca in cazul multor altor probleme consider ca masura este cheia.

Tutunul dăunează grav singurătăţii!

Eşti singur? N-ai cui să-i spui ce te apasă? Ai vrea să mai ieşi din când din casă? Nimic mai simplu, apucă-te de fumat! Cu siguranţă vei fi remarcat!
Crezi că sunt doar vorbe goale? Scoate capul pe fereastră… Pe câţi dintre colegii tăi care nu fumează ii vezi afară la o gură de aer proaspăt? Şi pe câti dintre colegii tăi fumatori ii vezi trăgând cu lacomie fum din ţigară?

Începe să capete sens nu? În timp ce colegii nefumatori stau in clasă să repete ultima lecţie, fumătorii au ieşit afară la o bârfă. De voie, de nevoie… că e cam greu să te abţii după ce ai dat de viciul fumatului. Te ard călcâiele dacă nu tragi un fum… aşa că mergi în locul special amenajat unde mai sunt ca tine. Şi involuntar incepi o conversaţie. Aşa ajungi să iţi faci prieteni buni.
E costisitor, pentru că în ziua de azi un pachet de ţigări e în jur de 12 ron şi în scurt timp vei simţi nevoia să fumezi un pachet pe zi, dar unele persoane zic că merită. Evident, nu vei mai putea pleca în vacanţă la Veneţia cu cei 1000 Eur cheltuiţi într-un an pe ţigări, dar asta e nimic în comparaţie cu faptul că te ajută să scapi de stres şi să-ţi faci prieteni noi, binenţeles. Ah… şi unele guri rele zic că daunează sănatăţii, dar ce e sănatos în ziua de azi?