Despre maritis

Ce ti-e si cu martisul asta. Fetele suspina, barbatii o considera necesitate, trebuie frate.
Se vad, se plac, una alta si hai la starea civila. Sa vina mama si matusa si verisorii de gradul 3 sa vina toata lumea. Copiii, babe si fetze (ne)cunoscute care se cearta despre cum e obiceiul, se inteapa sau nu mireasa cu acul in fundulet? Sa se imbete, sa chiuie, sa fure mireasa, sa aplauzi sarmalele, sa te tragi in poza cu sotul/sotia, sa porti o rochie caraghioasa cu volanse si dantela excesiv, sa te imbraci ca un pinguin decolorat, sa zambesti vreo 18 ore la toti si sa speri la un castig frumusel la sfarsit.
Si ai facut-o! Acum trebuie sa te obisnuiesti cu limbajul nou: “sotul meu” “sotia mea”. O sa le spui excesiv vreo cateva luni, ani poate si dupa mai rarut ca nu e mai e nimic nou. In cativa ani iti dai seama ca te-ai casatorit prea tanar/a si mai vroiai o bucatica de distractie si atunci sar niste rotite in creierasul tau si incepe scandalul. Oale aruncate, rufe murdare sictir si regrete. Intr-un final fugi in lume eventual cu unu/una mai tanara pentru ca inca mai vrei sa experimentezi. O data traiesti!
Sau poate nu, poate ai fost crescut si educat ca divorturile sunt o rusine si stai pentru copii, blestemandu-ti zilele. Mai iei si cate o palma din cand in cand ca el stie ca tu nu ai sa pleci!
Sau poate nici asa. Poate o sa va iubiti. Dar nu mai bine nu te grabesti si incerci sa cunosti omul de langa tine, sa stii cu cine ai sa traiesti. De ce sa te grabesti ca faci 2 acte. De ce? Ca prietenii tai o fac? Sa fim seriosi. Nu sunt impotriva casatoriei dar nu sa o faci inconstient doar ca asa trebuie. Fii sigur si gandeste anticipat, analizeaza, calculeaza si intreaba-te: Tu ce iti doresti cu adevarat?

No comments:

Post a Comment

Post a Comment